Ca si crestini toţi ne confruntăm, la un moment dat, cu urcusurile si coborâsurile vieţii noastre de rugăciune. De multe ori renunţăm la rugăciune, pe când de alte ori rugăciunile noastre, încă prezente, devin seci, plictisitoare si fără de sens.

Ei bine, Bill Hybles, în cartea „Prea ocupat pentru a nu mă ruga”, ne sugerează să ne încetinim ritmul vieţii suficient de mult încât să ne facem timp să ne rugăm. Adeseori suntem prea ocupaţi pentru a ne mai îngriji de sănătatea noastră spirituală, moment în care Dumnezeu intervine prin furtuni care mugesc, vânturi care urlă si valuri năpraznice cu scopul de a ne trezi. Dar de ce să nu decidem chiar noi să ne oprim din alergarea noastră si să înlăturăm obstacolele ce ne împiedică să avem o relaţie autentică cu Dumnezeu?

Pe parcursul cărţii, autorul subliniază constant ideea că „dusmanul cel mai mare al autenticităţii spirituale este aglomerarea”. Această aglomerare este sinonimă cu expresia consemnată de Biblie „stil de viaţă lumesc”, adică a avea un timp ce stă sub semnul agendei, al obiectivelor si activităţilor societăţii în detrimentul unei linisti guvernate de Dumnezeu.

„Când dezvoltăm obiceiul rugăciunii, însă, rămânem conectaţi constant la prezenţa lui Dumnezeu si deschisi să-I primim binecuvântarea”, ne încurajează autorul. Tocmai de aceea trebuie să ne dezvoltăm acest obicei de a ne ruga prin însusirea principiilor de rugăciune ale Domnului Isus – principii explicate pe larg de Hybles în cuprinsul cărţii.

Dacă trupurile noastre au nevoie de respectarea unor standarde în vederea sănătăţii si a cresterii, cu atât mai mult duhurile noastre au nevoie de acele obiceiuri bune care contribuie la sănătatea spirituală. Recomand această carte tuturor celor care sunt preocupaţi de subiectul rugăciunii si vor să întreţină
această comuniune cu Dumnezeu .