“MARE ESTE DOMNUL ŞI FOARTE VREDNIC DE LAUDĂ ŞI MĂRIMEA LUI ESTE NEPĂTRUNSĂ!” PSALM 145:3

20 de ani de la deschiderea Bisericii Speranţa în 11.11.2010! 20 de ani frumoşi şi binecuvântaţi, slăvit să fie Domnul!
Ideea unei noi biserici în Cluj-Napoca s-a născut încă la sfârşitul anului 1989, imediat după Revoluţie, în casa fratelui Nuţu Crişan. Eram invitaţi amândoi la fondarea bisericii din cartierul Zorilor. La remarca mea că de ce să ne ducem acolo şi să nu înfiinţăm o biserică în Mărăşti, parcă aud şi acum cuvintele lui Nuţu: „Oltene, eşti băiat deştept, hai să ne gândim la o biserică în Mărăşti!” La această idee au aderat rapid colegii din grupa de studiu biblic B.E.E.: Gabi Pop, Dorel Băgărean, Nelu Mois, Dan Fărcaş, George Căruntu. Am stabilit şi o locaţie provizorie, la demisolul casei unde locuia fratele Nelu Mois, actualmente plecat în S.U.A, ca şi fratele Nuţu de altfel. Interesant a fost că atunci când l-am contactat pe fratele Tibi Apolzan la începutul lui ianuarie 1990 şi i-am vorbit de proiect, mi-a spus că şi el se gândea la aşa ceva. Următoarea „piesă grea” a fost fratele Ezechiel Suciu, invitat iniţial o dată pe lună, să împartă cina, dar în scurt timp acceptând să participe cu tot ce este şi cu tot ce poate la înfiinţarea noii comunităţi, cu o deviză nobilă: “Fraţi şi prieteni”.

Ca slujitori, au acceptat să facă parte din noua comunitate fratele Iacob Ianchiş, actualmente membru la Biserica „Făclia” şi fratele Victor Tarcea, care ulterior a decedat.

Beneficiind de ajutorul Domnului, de prestigiul fratelui Ezechiel, s-a reuşit achiziţionarea unei case pe strada Crişului, care a fost renovată şi la 11.11.1990 a avut loc primul serviciu divin, Biserica numărând la acea dată 150 membri. La scurt timp, localul a devenit neîncăpător, fiind nevoiţi ca serviciul de dimineaţă să se desfăşoare în două serii: de la 8:30 – 10:15, respectiv 10:45 – 12:30, şi să apelăm la cinematograful din Mărăşti, un loc bun de „pescuit suflete”.

Biserica era formată în majoritatea ei din tineri, se înmulţea cum spune Scriptura „cu ajutorul Duhului Sfânt” în special prin convertirea a celor din mediul neevanghelic. Alături de aceşti fraţi, au venit prin transfer, fraţi ce au jucat şi joacă un rol major în viaţa Bisericii: fratele Dorel Crişan, Ionică Avram, Cristi Borz ceva mai târziu, etc.
Localul de pe strada Crişului, nu a mai fost încăpător şi s-a cumpărat terenul şi clădirea actualei gradiniţe, de pe strada Siretului, dar mai înainte s-a gândit la o sursă de venituri, înfiinţându-se o fabrică de pâine – PANEMAR, condusă de fratele Nicu Chiorean.
Fratele Ezechiel a plecat în S.U.A., iar fratele Tibi Apolzan a preluat pastoraţia bisericii într-o perioadă dificilă, de construire a unei noi case de rugăciune. În mandatul lui, biserica, cu baze solide puse de fratele Ezechiel, a căpătat valenţe misionare şi a continuat procesul de maturizare, prin înfiinţarea de grupe de părtăşie şi de studiu biblic.

În martie 2000 ne-am mutat în demisolul actualei clădiri, iar în octombrie 2003, clădirea a fost terminată cu ajutorul tuturor fraţilor, a Panemarului, un aport important jucându-l oamenii de afaceri şi în mod special fratele Dani Dumitraş.
Având o bază spirituală, dar şi materială puternică, comunitatea Domnului „SPERANŢA” a continuat lucrarea misionară, conform pricipiului „din Ierusalim până la marginile pământului”, ducând vestea bună a Evangheliei în Cluj, în Vâlcea, Olteniţa, Slobozia, Afganistan, Africa şi chiar America de Sud, o bună parte din fonduri provenind din vânzarea Panemarului.
În paralel cu lucrarea misionară, în Biserică s-a pus accentul pe formarea de slujitori şi mulţumim Domnului pentru toţi şi în mod special pentru un grup de tineri deosebiţi pe care Dumnezeu i-a înzestrat cu mulţi talanţi.
Bazându-ne pe Domnul, pe munca în echipă, lăsând o largă autonomie în slujire, noi credem că Biserica SPERANŢA, acum o comunitate mare de aproximativ 1300 de membri şi aproximativ 700 de copii, va propăşi în mâinile Domnului nostru Isus Hristos.
Ne bazăm pe promisiunea lui Dumnezeu din Isaia 46:4: „Până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini. V-am purtat şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijinesc şi să vă mântuiesc.” Amin!

Cu dragoste,
Ghiţă Amza