Să ai pace în mijlocul necazului îmi pare, mai mult decât o încurajare, o reală provocare. Trăim  într-o societate care promovează îmbogăţire, prosperitate şi aparent ne oferă multe, însă o găsim deficitară în a ne oferi acea linişte sufletească ce făgăduieşte biruinţa atunci când suntem captivi în valea umbrei morţii.
       Privim în jur şi observăm că, pe măsura ce înaintăm în alergarea noastră, vieţile ne sunt din ce în ce mai goale şi stările depresive ne invadează tot mai mult - toate acestea pentru că alergăm într-un mod deşert, neplăcut Domnului. În Psalmul 34:14, El ne încurajează la o altfel de alergare: "caută pacea şi aleargă după ea."  Tot ce trebuie să facem e să veghem, stăruind în rugăciune; preţul pentru ca noi să fim eliberaţi a fost deja plătit de Hristos: "pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El."
       E esenţial să conştientizăm că pacea e parte din cultura Împărăţiei lui Dumnezeu, se numără printre roadele Duhului Sfânt şi noi, ca şi creştini născuţi din nou, suntem chemaţi să o experimentăm într-un mod autentic, să căutăm să înlocuim disperarea cu pace şi îngrijorarea cu credinţa că El nu va îngădui să fim ispitiţi peste puterile noastre, ci împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşim din ea. (1 Corinteni 10)
       Rugăciunea mea e ca orice inima care se înfăţişează înaintea Lui să fie o inimă liberă, plină de bucurie şi pace.
       Domnul să ne ajute să răspundem provocării de a fi plini de pace în mijlocul problemelor, încredinţaţi fiind că, indiferent de circumstanţe, pe un fiu al lui Dumnezeu cu pace in inimă, nimic nu-l poate birui!