(Genesa 2:23-24 / Matei 19:3-6 / Efeseni 5:28-31)

  Încă din zorii creaţiei Dumnezeu a vrut ca soţul şi soţia să fie un singur trup (Gen.2:24). La fiecare nuntă Dumnezeu face tainica lucrare de a-i “împreuna” pe cei doi, aşa încât, să nu mai fie doi, ci un singur trup (Mat.19:6). În anumite privinţe lucrul acesta presupune un proces de-o viaţă.

         Preţuire.(Efes.5:28-31) Dacă soţul şi soţia sunt un singur trup, atunci ei trebuie să se preţuiască unul pe altul mai mult decât orice, mai mult decât alte lucruri sau alte persoane. Pentru el, soţia trebuie să fie “ce are mai scump în ochi” (Ezec.24:16), şi pentru ea, soţul trebuie să preţuiască “mai mult decât zece fii la un loc” (1Sam.1:8). Raportarea lui Hristos la Biserică este un exemplu în această privinţă.

        Încredere.(Mica7:5-6) Situaţia descrisă în textul menţionat nu are voie să apară în familie. A fi un singur trup implică încredere reciprocă. Încrederea aceasta trebuie să se bazeze pe o sinceritate şi transparenţă totală. Orice ascunziş sau nesinceritate poate duce la dărâmarea relaţiei dintre soţ si soţie. Cinstea în familie este lăudată de Scriptură: Pv.31:10-12,28;12:4.

       Echipă.(Ecles.4:9-12) Dacă soţul şi soţia sunt un singur trup, atunci trebuie să facă tot timpul echipă. Niciodată nu trebuie să fie în echipe separate, nici măcar cu mama, tata, fratele sau cel mai bun prieten. Cei doi trebuie să rămână în echipă, chiar dacă le este incomod sau nu le convine lucrul acesta. Dumnezeu a vrut ca partenerul de viaţa să fie în orice vreme “ajutorul potrivit”.

      Lumea în care trăim face presiuni asupra familiei, încercând să o modeleze după chipul ei, nu cum vrea Dumnezeu. Merită să luptăm pentru a fi cu adevărat una cu partenerul de viaţă, pentru că aşa a gândit Dumnezeu familia încă de la început.