Majoritatea creştinilor ce urmează credinţa ortodoxă sau greco-catolică au sărbătorit în această săptămână Înălţarea Sfintei Cruci. Totuşi, inevitabil se ridică o întrebare: putem noi înţelege plenar ce a însemnat momentul răstignirii? Răspunsul cel mai simplu, şi poate singurul corect ar fi: categoric, nu. Eu cred însă, că Dumnezeu doreşte ca acest moment să devină definitoriu pentru vieţile noastre, fiind astfel necesară o oarecare încercare de a pricepe măreţia crucii.

     Pentru noi, crucea este dovada de netăgăduit a dragostei lui Dumnezeu. Este locul unde mânia divină a fost satisfăcută, momentul în care reconcilierea omului cu Dumnezeu a putut deveni o realitate. Părtăşia reală, acea intimitate simplă bazată pe iubire şi recunoştinţă dintre omenire şi divin şi-a găsit începuturile atunci.

     Mai mult, datorită faptului că noi am fost robi ai păcatului, a fost nevoie de răscumpărare. Această imagine este folosită de Scriptură, deoarece modelează în termeni comuni lucrarea ispăşitoare a Domnului Isus. Totuşi acest preţ nu a fost plătit lui Satan sau păcatului pentru că aceştia nu pot pretinde asemenea plăţi. În plus, nu “sfinţenia” Diavolului a fost ofensată de păcat, ci jertfa lui Cristos a avut ca scop principal acea reconciliere între om şi Dumnezeu. Este evident astfel că acest model nu este perfect şi nu îşi găseşte în toate detaliile lui analogii în lucrarea ispăşitoare a Domnului Isus Cristos.

     De câte ori însă, uităm că împăcarea noastră cu cerul la costat pe Dumnezeu totul?... Ne facem prea adesea vinovaţi de banalizarea jertfei lui Isus, crezând că harul arătat nu e costisitor. Dacă noi primim azi binecuvântări din partea Tatălui, este datorită faptului că Isus a primit blestemul. Cum să nu fim smeriţi şi copleşiţi de această lucrare măreaţă?