Preaiubiţi fraţi ai Domnului nostru Isus, aş dori să vă împărtăşesc câteva gânduri din lucrarea cu fraţii ţigani din Bonţida.

În primul rând un gând de mulţumire către toţi tinerii şi fraţii din biserica Speranţa care se implică periodic aici. Sunt atât de recunoscător ca am cu cine împărţi povara lucrării. De asemenea sunt bucuros că tinerii din biserică vor să se implice în lucrarea cu copiii de aici. Zece copii au fost azi vară la Şcoala Biblică de vacanţă şi când s-a terminat, au reprodus următoarea săptămână, în fiecare zi, programul văzut la Speranţa, împreună cu ceilalţi copii din comunitate. M-am gândit la potenţialul pe care îl au şi că merită investit în ei.

Un frate din Speranţa sponsorizează de 5 ani în fiecare lună o soră de aici care adună copiii şi face diferite activităţi cu ei în fiecare zi în sălile auxiliare ale bisericii. Sunt recunoscător Domnului şi fratelui pentru această oportunitate. Cu anumite ocazii am reuşit să ieşim din Bonţida cu grupe de copiii care frecventează biserica: în parc, la expoziţie, în oraş. Doresc dacă Domnul mă va ţine să mai ies cu ei şi în alte locuri mai speciale, la munte, pe lacuri, în alte localităţi, în tabere şi în misiune. Cred în investiţia care se face în copiii, dar din păcate nu totdeauna am crezut asta şi îmi pare nespus de rău acum, de aceea vă îndemn faceţi această investiţie în copiii din jurul dumneavoastră. Majoritatea părinţilor din comunitatea ţiganilor nu investesc timp şi bani în educaţia şi pregătirea pentru viaţă a propriilor copii. Nu petrec timp cu ei, nu îi interesează dacă merg la şcoală, nu stau de vorbă cu ei, măcar că sunt sfătoşi ca nişte oameni mari. Nu le arată dragostea lor, altminteri nu înţeleg de ce ne îmbrăţişează cu atâta bucurie.

Domnul să vă binecuvânteze cu multă pricepere în această privinţă.